Povestea actelor de filantropie din Ploiești de la sfârșitul secolului XIX. Cantine pentru elevi, strângeri de fonduri pentru familiile sărace, azil pentru femeile în vârstă și spital pentru persoanele cu tuberculoză
Sfârșitul secolului XIX a fost o perioadă greu încercată pentru mulți ploieșteni. Fundația Comunitară Prahova, cu sprijinul Serviciului Județean Prahova Arhivele Statului, vă oferă astăzi posibilitatea de a descoperi actele de voluntariat și de caritate ale acelor timpuri. Grație unor acte filantropice au fost construite cantine pentru pentru elevi, au avut loc strângeri de fonduri pentru familiile sărace și a fost deschis un azil pentru femeile în vârstă, neajutorate. În 1928, se deschidea Spitalul de tuberculoși Sf. Elena, singurul asezământ de acest fel din oras, în prezența alteței regale Principesa Elena, a ministrului Sănătății Publice și a secretarului general al ministerului.
Sfârșitul secolului XIX a fost o perioadă zbuciumată pentru Ploiești. Mai multe femei deosebite, care s-au remarcat prin acte de voluntariat și acte filantropice, au pus bazele unor societăți de caritate care aveau drept scop ajutorarea persoanele cu un statut defavorizat.
„Societatea de Binefacere Caritatea a Doamnelor din Ploiești și Societatea Samariteană Mila Sf. Nicolae Nou, ajutate de persoane fizice și juridice, au reușit să strângă fonduri, cotizații și subvenții, prin organizarea de serbări, chete, loterii, baluri și conferințe. Societatea de Binefacere Caritatea a Doamnelor din Ploiești a funcționat aproximativ 50 de ani în Ploiești”, ne-a povestit Raluca Andreescu, șef Serviciul Județean Prahova al Arhivelor Statului.
La sfârșitul secolului XIX, pe strada Poștei din Ploiești funcționa un azil pentru „femeile în vârstă fără posibilități”. Numărul de locuri nu putea depăși, însă, 20.
Azil pentru femeile în vârstă
„Azilul a fost ridicat de Zoe Scorteanu pe un teren donat de președinta Societății de Caritate a Doamnelor din Ploiești. Azilul era neîncăpător pentru câte persoane aveau nevoie de ajutor în acea perioadă. Internarea în azil se realiza în baza unei analize efectuate de un comitet, iar persoanele refuzate, din lipsă de locuri, primeau mici ajutoare bănești din partea societății. În Comitetul de Administrare erau soții de politicieni, de notari sau ale unor oameni de afaceri, soții de avocați și cam aceleași persoane pot fi întâlnite, pe alte funcții, în structurile altor societăți de caritate. Scopul azilului era de a oferi adăpost și hrană femeilor în vârstă”, ne-a povestit Raluca Andreescu, șef Serviciul Județean Prahova al Arhivelor Statului.
Zoe Scorteanu avea calități de filantropie și s-a remarcat printr-o serie de acte de voluntariat. De altfel, Societatea de Binefacere Caritatea a Doamnelor din Ploiești era extrem de activă.
Se remarcă însă implicarea și unor politicieni, care au înțeles importanța actelor de caritate. Este vorba despre prefectul județului de la acea dată, Spirea Sorescu, o personalitate de excepție a acelor vremuri, și de primarul orașului Gogu Fotescu, aceștia regăsindu-se printre cei care au sprijinit campaniile de strângere de fonduri necesare pentru a veni în sprijinul celor săraci și bolnavi.
„Societățile de binefacere din Ploiești erau bine organizate. Aveau statut, aveau comitet de cenzori, iar la finele anului era prezentat un bilanț cu privire la sumele strânse și obiectivele. Ca donatori erau menționate societățile comerciale Unirea, Vega, Concordia și Rafinăria Româno-Americană, care contribuiau cu donații consistente. La rândul ei, Primăria Ploiești subvenționa societățile de binefacere. În momentul în care se realiza bugetul erau stabilite sume fixe pentru sprijinirea actelor derulate de societățile de caritate”, a precizat Raluca Andreescu, șef Serviciul Județean Prahova al Arhivelor Statului.
Ajutor pentru persoanele bolnave
În 1931, la Ploiești, este înființată Asociația Samariteană „Mila Sf. Nicolae Nou”. Aceasta a fost înființată în Parohia Sfântului Nicolae Nou, de către Marcela Guex, iar la distanță de numai un an, începea strîngerea de fonduri pentru ajutarea săracilor.
„Societatea Samariteană „Mila Sf. Nicolae Nou” avea ca scop acordarea de ajutor material, dar și moral, pentru cei flămânzi și „bolnavi de orice natură și indiferent de religie”. Actele filantropice erau destinate în special pentru văduve, orfani și bătrâni, dar și pentru familiile „împovărate de copii mai presus de puterile lor”. Era acordată asistență medicală gratuită, avea loc plasarea bolnavilor în spitale, dar și acordarea de sprijin pentru persoanele fără mijloace materiale, precum și ajutorarea orfanilor. Acțiunile aveau și scop educațional, pentru, de exemplu, combaterea viciilor alcoolismului și concubinajului. Notabil este că la acea dată exista o evidență a persoanelor sărace, registre cu cei ajutați. Membrii implicați în actele de filantropie aveau obligația de a evalua persoanele ajutate”, ne-a relatat Raluca Andreescu.
Spital pentru tuberculoși
În urmă cu un secol, preocuparea pentru sănătatea populației s-a dovedit a fi un factor determinant. Viața devenea tot mai grea pentru unii, iar sărăcia își punea amprenta peste tot.
Filiala Ploiești a Societătii Profilaxia Tuberculozei a luat ființă la sfârșitul anului 1921.
„Activitatea a debutat cu deschiderea, în 7 aprilie 1922, a primului dispensar de “boli de piept” din Ploiești, unde consultațiile și medicamentele erau gratuite pentru bolnavii de tuberculoză. Societatea încerca să descopere cazurile de tuberculoză, de cele mai multe ori disimulate, prin transmiterea de adrese către fabrici, biserici, școli și alte instituții. Acolo unde se depistau bolnavi, medicul de teren și doamnele din societate făceau cercetari, ofereau sfaturi și încercau să convingă bolnavul să vină la dispensar. Pentru prevenirea tuberculozei, societatea făcea adevărate campanii împărțind materiale tipărite celor știutori de carte sau ținând prelegeri în rândul corpului didactic și la biserici. Înființarea unui pavilion de izolare pentru tuberculoși în județul Prahova era considerată de societate soluția pentru practicarea profilaxie tuberculozei, într-un oraș eminamente industrial cu o populație numeroasă de muncitori și un număr mare de ftizici lipsiți de orice ajutor. În 1928, se deschidea spitalul de tuberculoși Sf. Elena singurul asezământ de acest fel din oras, în prezența alteței regale Principesa Elena, a ministrului Sănătății Publice și a secretarului general al ministerului. Spitalul a avut inițial o capacitate de 20 de paturi din care 10 gratuite și 10 cu plată. Societatea trimitea, în fiecare an, la mare și la munte, la Techirghiol și la Brebu, o colonie de copii debili din familii cu părinti tuberculoși”, ne-a povestit Raluca Andreescu, șef Serviciul Județean Prahova al Arhivelor Statului.
Maternitate pentru femeile nevoiașe
Societatea Profilaxia Tuberculozei, filiala Ploiești, a avut drept scop și sprijinirea femeilor nevoiașe care erau la final de naștere.
În acea perioadă a fost construită o mică maternitate privată de către Elena Obrocea.
Mica maternitate avea scopul de a sprijini femeile nevoiașe care erau la final de naștere. Mamele erau instruite și cu privire la igienă pe parcursul sarcinii, iar după naștere cu privire la tot ce înseamnă îngrijirea copilului în primele luni de viață. Femeile care ajungeau aici primeau săpun, hăinuțe pentru copii, însă problema rămânea punerea în practică a măsurilor de igienă. Important este că pe lângă sprijinul material, încercau să educe. Societatea Samariteană „Mila Sf. Nicolae Nou” reușește să construiască un cămin pentru copiii săraci și orfani cu probleme de sănătate la Cheia. La acea dată, autoritățile s-au implicat. Proiectul a fost sprijinit de Ministerul Sănătății și Primăriei Ploiești. La sanatoriul de la Cheia erau aduși copiii cu sănătate subredă, dar tot în această perioadă aproximativ 100 de elevi erau trimiși, anual, în taberele organizate la Slănic și Techirghiol. Pe lângă școli funcționau cantine pentru a sprijini elevii fără posibilități materiale și erau organizate serbări de Paște și de Crăciun.
Numărul celor care au sprijinit astfel de acțiuni de caritate este mult mai mare. Vorbim nu doar de cei care aveau un statut aparte sau doar de autoritățile locale. Astfel de gesturi erau făcute și de persoane cu venituri modeste, semn că ploieștenii au știut să dea dovadă de solidaritate la finele secolului XIX.
Ploieștiul și Prahova au o istorie importantă în filantropie. Noi, ca prahoveni, știm să ne mobilizăm și să ajutăm comunitatea noastră, știm să ne implicăm și să aducem o contribuție acolo unde este cea mai mare nevoie. Și în trecut, ca și acum, actele filantropice au fost desfășurate de oameni care au vrut să facă o schimbare împreună, au venit în completarea activității autorităților locale, lucrând în colaborare și susținându-se reciproc. Pentru noi, echipa Fundației Comunitare Prahova, este o onoare să lucrăm în acest domeniu, să colaborăm cu donatori, sponsori, ONG-uri locale și autorități publice. Prin activitatea noastră constantă ne dorim să inspirăm cât mai multe persoană să se implice în binele comunității din care facem cu toții parte!
Fundaţia Comunitare Prahova unește cauzele care contează cu oamenii cărora le pasă, din dorința de a îmbunătăţi viaţa locuitorilor judeţului Prahova. Fundaţia Comunitară Prahova este o organizaţie susţinută prin Programul Naţional de Fundaţii Comunitare (www.fundatiicomunitare.ro), iniţiat şi coordonat la nivel naţional de către Asociaţia pentru Relaţii Comunitare (www.arcromania.ro) în parteneriat cu Fundaţia pentru Parteneriat (www.repf.ro) şi cu Fundaţia PACT (http://fundatiapact.ro/), finanţat de Fundaţia Charles Stewart Mott (www.mott.org), Central and Eastern European Trust (www.ceetrust.org) şi Fundaţia Româno-Americană (www.rafonline.org).